Iubirea de sine: cărți care te ajută să te înțelegi mai bine

 

      Există un moment în viață în care obosești să mai fii „varianta potrivită” pentru toată lumea.
      Obosești să explici, să justifici, să demonstrezi. Și începi să te întrebi ceva mult mai simplu și mult mai dificil:

"cine sunt eu când nu încerc să impresionez pe nimeni?"

      Iubirea de sine nu este despre entuziasm. Este despre claritate.
      Despre a înțelege de unde vin reacțiile tale, de ce te rănesc anumite lucruri mai mult decât altele, de ce uneori spui „da” când în interior simți „nu”.

     Una dintre ideile care schimbă radical perspectiva vine din Curajul de a fi fericit: libertatea personală nu depinde de circumstanțe, ci de modul în care alegi să le interpretezi. Fericirea nu este o recompensă pentru perfecțiune și nici rezultatul validării externe, ci o decizie asumată, construită prin responsabilitate personală și prin renunțarea la nevoia constantă de aprobare (Ichiro Kishimi).

        Când înțelegi asta, presiunea scade. Nu mai alergi după validare. Începi să alegi.

    Dar iubirea de sine nu înseamnă doar independență față de ceilalți. Înseamnă și asumarea propriei vulnerabilități.
        Ne este teamă să greșim. Ne este teamă să fim văzuți imperfecți. Și totuși, așa cum subliniază Brené Brown în Curajul de a fi vulnerabil, vulnerabilitatea nu este slăbiciune, ci curaj.

       Curajul de a spune „asta sunt”, fără să îți construiești o armură permanentă.

       Mai există însă un nivel mai profund al iubirii de sine: relația cu propriile limite.
      De multe ori nu ne trădăm prin gesturi mari, ci prin mici compromisuri zilnice. Acceptăm prea mult. Tolerăm prea mult. Amânăm conversații necesare. Iar corpul ajunge să reacționeze.

     Perspectiva lui Gabor Maté din Cand corpul spune nu pune un accent important pe legătura dintre stres, reprimarea emoțiilor și sănătate. Uneori, iubirea de sine înseamnă să te oprești înainte să te oprească organismul.

       Poate cea mai importantă întrebare nu este „mă iubesc?”, ci „mă înțeleg?”.
       Îmi înțeleg fricile? Îmi înțeleg reacțiile? Îmi înțeleg limitele?

      Cărțile nu oferă soluții rapide. Dar oferă limbaj. Iar când ai limbaj pentru ce simți, ai deja un instrument de schimbare.

     Iubirea de sine nu este o destinație. Este o practică.
     Uneori înseamnă să renunți la nevoia de a fi aprobat.
     Alteori înseamnă să accepți că ești vulnerabil.
     Și, foarte des, înseamnă să spui „nu” fără vinovăție.

     Restul vine în timp.