A inceput sa-si descopere dragostea pentru carti de la varsta frageda. Isi dorea sa citeasca pentru bunicul sau, care nu mai vedea atat de bine, dar si pentru surorile ei.
Iarna, se strangeau toate cele patru surori in odaia bunicilor. Bunica punea gutui si lipii pe plita, iar Adelina citea.
In fiecare seara, surorile ei adormeau cu povestile inventate de Adelina. Povesti autentice, nemaiauzite, frumoase, iesite din imaginatia ei bogata.
In timp, a fost remarcata si de doamna invatatoare, careia ii placea cum recita, cum intra in pielea personajului si ce fel de compuneri scrie, si a fost incurajata sa compuna propria poezie, pentru a participa la un concurs ,,tinere sperante”.
Niciodata nu a renuntat la dorinta de a scrie carti si, de fapt, nu are cum sa renunte, fiindca nu poti renunta la ceva care face parte din tine si vine din inima… nu poti renunta la darul tau primit la nastere de la Dumnezeu!
