Lewis Ayres (n. 1968) este un teolog britanic specializat in teologie patristica si istoria doctrinelor crestine timpurii, cu accent deosebit asupra dezvoltarii gandirii trinitare in secolele IV–V.

A studiat teologia la University of Durham, iar ulterior si-a continuat cercetarile in domeniul teologiei istorice si sistematice. De-a lungul carierei academice a predat la mai multe universitati prestigioase din Marea Britanie si Statele Unite, fiind cunoscut mai ales pentru activitatea sa la Durham University si Emory University.

Lewis Ayres este recunoscut international pentru contributiile sale la reinterpretarea controverselor trinitare din perioada patristica. Lucrarea sa de referinta, Nicaea and Its Legacy: An Approach to Fourth-Century Trinitarian Theology (2004), este considerata una dintre cele mai importante carti dedicate intelegerii teologiei niceene si post-niceene, oferind o analiza nuantata a dezbaterilor dintre arieni, niceeni si alte curente teologice ale epocii.

Cercetarile sale vizeaza relatia dintre Scriptura, traditie si formularea doctrinara, precum si modul in care teologia crestina timpurie a articulat conceptele de natura, persoana si relatie in cadrul doctrinei Sfintei Treimi. Prin rigoare istorica si claritate conceptuala, Lewis Ayres s-a impus ca una dintre vocile majore ale teologiei patristice contemporane.

Nicaea and Its Legacy (Oxford University Press, 2004) – un studiu amplu despre dezvoltarea doctrinei trinitare intre anii 325 si 381, care a schimbat modul in care sunt intelese dezbaterile teologice post-niceene.

Augustine and the Trinity (Cambridge University Press, 2010)

The Trinity (Continuum, 2010)