Constantin Bacalbasa (1856-1935) a fost un jurnalist, memorialist si om politic, cunoscut ca unul dintre promotorii presei romanesti, din postura de membru fondator si presedinte al Sindicatului Ziaristilor, si renumit pentru crearea celei mai pitoresti fresce literare a Bucurestilor de altadata.

Constantin s-a nascut la 21 august 1856, primul copil al unei familii in care talentul literar era la el acasa: Ion si Anton Bacalbasa, fratii lui Constantin, au ajuns si ei scriitori si jurnalisti cunoscuti. Si-a petrecut copilaria la Braila, unde a urmat clasele primare si primele clase gimnaziale. In 1871, tatal sau, Costache Telescu Bacalbasa, seful politiei locale, l-a adus in Bucuresti pentru inscrierea la Liceul „Sf. Sava“. Atunci a locuit o scurta vreme la Hotelul Concordia, intr-unul dintre apartamentele in care se spune ca a avut loc istorica dezbatere din noaptea de 23-24 ianuarie 1859, care a precedat Unirea Principatelor. A urmat apoi cursurile Facultatii de Drept, la care a renuntat dupa doi ani, in 1879, pentru a-si incepe activitatea de ziarist.

A fost prim-redactor la ziarul Adevarul, apoi la Dimineata, insa cea mai mare parte a carierei sale jurnalistice s-a concentrat in paginile celui mai important cotidian national al epocii, Universul. A fondat ziarele Tara, Patriotul, Romanimea, iar articolele sale au aparut in multe alte publicatii: Emanciparea, Drepturile omului, Telegraful, Conservatorul, Epoca, Literatorul, Lupta, Natiunea. A fost membru fondator al Societatii Presei si al Sindicatului Ziaristilor, si, din 1919, presedinte al Sindicatului Ziaristilor. In paralel si-a explorat si latura pamfletara, fondand revista umoristica saptamanala Ghita Berbecul. Impreuna cu fratii sai Ion C. Bacalbasa si Anton Bacalbasa a scris volumul de proza satirica intitulat Pardon.

In perioada 1927-1932 s-a dedicat redactarii celor patru volume care compun seria Bucurestii de altadata, o lucrare plina de farmec, cu valoare documentara incontestabila, despre Bucurestiul anilor 1800. Printre celelalte scrieri ale lui Constantin Balcalbasa se numara Capitala sub ocupatia dusmanului (1921), 1001 feluri de mancari (1934), Chestia carciumarilor, Ravase de placinte si Peticul lui Berechet.