George Banu s-a nascut la 22 iunie 1943 in Buzau, Romania, si a devenit una dintre cele mai importante figuri ale criticii teatrale europene contemporane. A studiat teatrul la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” din Bucuresti, unde si-a format interesul pentru estetica spectacolului si analiza fenomenului teatral. In anii ’70 s-a stabilit in Franta, unde si-a continuat activitatea academica si critica.

Dupa mutarea la Paris, George Banu a devenit profesor, eseist si critic de teatru, colaborand cu importante reviste culturale si institutii europene dedicate artelor spectacolului. A predat la Sorbona si a participat la numeroase conferinte internationale, fiind recunoscut pentru studiile sale despre regie, scenografie si relatia dintre teatru si societate. Activitatea sa a contribuit semnificativ la promovarea teatrului est-european in spatiul cultural occidental.

Ca autor, George Banu a publicat numeroase volume dedicate artei teatrale, printre care „Spatiul gol si scena plina”, „Omul cu multiple oglinzi”, „Nocturne”, „Parisul personal” sau „Iubire si neiubire de teatru”. Scrierile sale se remarca prin stilul reflexiv, sensibilitatea intelectuala si modul poetic in care analiza teatrul, actorul si experienta spectacolului. A scris frecvent despre mari regizori ai lumii, precum Peter Brook, Giorgio Strehler sau Andrei Serban.

George Banu a fost distins cu numeroase premii si decoratii internationale pentru contributia sa la cultura si critica teatrala. A ramas o voce esentiala a gandirii teatrale europene pana la moartea sa, in ianuarie 2023, la Paris. Prin opera si activitatea sa academica, a influentat generatii de studenti, regizori si iubitori ai teatrului, fiind considerat unul dintre cei mai importanti eseisti romani stabiliti in Franta.