Emil Brumaru s-a nascut la 25 decembrie 1938, in Bahmutea, judetul Tighina (astazi in Republica Moldova), si a fost unul dintre cei mai importanti poeti romani contemporani. A urmat Facultatea de Medicina din cadrul Institutului de Medicina din Iasi, pe care a absolvit-o in 1963, profesand pentru o perioada ca medic. Ulterior, a renuntat la practica medicala pentru a se dedica aproape in exclusivitate literaturii.

A debutat editorial in anul 1970 cu volumul „Versuri”, impunandu-se rapid printr-o poezie inconfundabila, caracterizata de erotism rafinat, imaginar luxuriant, umor, ludic si o remarcabila forta a metaforei. Opera sa exploreaza teme precum iubirea, senzualitatea, copilaria, inocenta si miracolul cotidian, fiind apreciata pentru originalitatea limbajului si libertatea expresiei poetice.

Printre cele mai cunoscute volume ale sale se numara „Versuri”, „Detectivul Arthur”, „Ruina unui samovar”, „Dintr-o scorbura de morcov”, „Cernegura”, „Opera poetica”, „Povestea boiernasului de tara si a fecioarei...” si numeroase volume de corespondenta si publicistica. Poeziile sale au fost traduse in mai multe limbi si incluse in antologii reprezentative ale literaturii romane contemporane.

Emil Brumaru a fost distins cu numeroase premii literare, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania si Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Considerat una dintre cele mai originale voci ale poeziei romane din a doua jumatate a secolului al XX-lea, a influentat generatii de poeti prin stilul sau inconfundabil si imaginatia debordanta. Emil Brumaru a incetat din viata la 5 ianuarie 2019, la Iasi.