Albert Camus (1913-1960) a fost scriitor, eseist, dramaturg si filozof francez, nascut in Algeria, intr-o familie foarte modesta. Copilaria marcata de saracie, moartea timpurie a tatalui si prezenta discreta, dar esentiala, a mamei au avut o influenta profunda asupra sensibilitatii sale si asupra temelor care ii vor defini opera. A studiat filozofia la Alger, insa parcursul sau a fost intrerupt de probleme de sanatate, tuberculoza obligandu-l sa renunte la anumite planuri si sa duca o viata mai retrasa.

In anii tineretii s-a implicat in viata culturala si politica, militand impotriva fascismului si apropiindu-se pentru o vreme de miscarea comunista, de care s-a desprins ulterior. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost asociat Rezistentei franceze, iar dupa razboi s-a impus rapid ca una dintre cele mai importante constiinte morale si literare ale secolului XX. Scrisul sau exploreaza cu luciditate teme precum absurdul existentei, revolta, libertatea, suferinta si solidaritatea umana.

Opera lui Albert Camus cuprinde romane, eseuri, piese de teatru si proza scurta, remarcandu-se prin claritate stilistica si profunzime filozofica. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara Strainul, Ciuma, Caderea, Moartea fericita, precum si eseurile Mitul lui Sisif si Omul revoltat, lucrari esentiale pentru intelegerea gandirii sale. A scris si teatru, prin piese precum Caligula, Neintelegerea si Cei drepti, in care revin aceleasi mari intrebari despre sens, vina, adevar si conditia umana.

Desi a fost adesea asociat existentialismului, Camus a refuzat aceasta eticheta, construindu-si o viziune proprie asupra omului si lumii. In 1957 a primit Premiul Nobel pentru Literatura, ca recunoastere a unei opere de mare forta morala si artistica. A murit tragic in 1960, intr-un accident de masina, lasand in urma una dintre cele mai influente si mai citite opere ale literaturii moderne.