Florin Constantiniu s-a nascut pe 8 aprilie 1933 in Bucuresti si a urmat studiile secundare la prestigiosul Colegiu „Sfantu Sava”. Ulterior, si-a continuat pregatirea academica la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1956. In 1968 si-a sustinut teza de doctorat cu tema „Relatiile agrare din Tara Romaneasca in secolul al XVIII-lea”. Dupa terminarea studiilor a inceput o cariera stiintifica orientata spre cercetare si istorie romana.

Din 1957, Constantiniu a fost cercetator la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucuresti, unde si-a desfasurat activitatea pana la pensionare. A efectuat cercetari documentare in strainatate, inclusiv in Franta si Statele Unite in anii 1977, 1983 si 1987. Activitatea sa a fost recunoscuta de Academia Romana, unde a fost ales membru corespondent in 1999 si ulterior membru titular in 2006.

Florin Constantiniu este considerat unul dintre cei mai importanti istorici romani ai secolului XX, contribuind cu numeroase carti, studii si articole despre istoria medie, moderna si contemporana a Romaniei. Printre lucrarile sale se numara „Relatiile agrare din Tara Romaneasca in secolul al XVIII-lea” (distinsa cu Premiul „Nicolae Balcescu” al Academiei Romane), „De la Mihai Viteazul la fanarioti”, „Intre Hitler si Stalin. Romania si Pactul Ribbentrop-Molotov” si „O istorie sincera a poporului roman”. Operele sale au fost publicate atat in Romania, cat si in strainatate si au influentat cercetarea istorica academica.

Pe langa cariera sa de cercetator, Constantiniu a fost apreciat ca un intelectual cu opinii ferme si contributii consistente la dezbaterile istorice si culturale. A fost distins cu Ordinul National „Pentru Merit” in grad de cavaler in anul 2000. A decedat la 13 aprilie 2012 in Bucuresti, lasand in urma o bogata opera istorica si un impact durabil in studiul istoriei romanesti.