Mihail Crama (1923-1994) este cunoscutul premiant al Fundatiilor Regale (
Decor penitent, 1947) si al Academiei Romane, Premiul „Mihai Eminescu“ pentru antologia
Imparatia de seara, 1979, care include volumele de versuri aparute anterior:
Decor penitent, 1947,
Dincolo de cuvinte, 1967,
Determinari, 1970,
Codice, 1974,
Ianuarii, 1976 si ciclul inedit
Decor penitent II, volum reeditat si in editie bilingva (
The realm of dusk, 1984). Publica, de asemenea, volumele de versuri:
Trecerea, 1981,
Dogma, 1984 (Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1985),
Intrarea in legenda, 1990. Postum, ii apar volumele
Copil la Curtile Romane, in anul 1995, si
Cina cea mare, in 1998. Poetul a fost si autor al unor romane de inspiratie autobiografica,
Singuratatea din urma, 1986, si
Calator spre portile asfintitului, scris intre 8 aprilie 1988 si 4 decembrie 1991, ramas pina astazi nepublicat; autorul a dat la dactilografiat partea finala a romanului in ultimele zile ale vietii sale.
