S. Damian, unul dintre cei mai importanti critici postbelici, si-a inceput activitatea ca redactor la reviste literare bucurestene. In anul 1976 a primit o invitatie de la Universitatea din Heidelberg (Seminarul de Romanistica), unde a ocupat Catedra de limba si literatura romana pana in 1995. A publicat carti de critica literara in perioada dinainte de plecarea la Heidelberg („Intrarea in castel”, Premiul Uniunii Scriitorilor, „G. Calinescu, romancier”, „Fals tratat de psihologia succesului” si altele). Odata cu evenimentele din decembrie 1989, dupa reluarea uneltelor profesiunii de critic, a dat la tipar, in tara, mai multe culegeri de eseuri (interventii pe teme politice, comentarii de carti si de autori). Printre ele, consemnam: „Scufita Rosie nu mai merge in padure”, „Replici din burta lupului”, „Duelul invizibil”, „Pivnite, mansarde, nu putine trepte”, „Aripile lui Icar”, „Trepte in sus, trepte in jos”, „Par de aur, par de cenusa”.