Despre Jacques De Voragine

Autorul lucrarii Legenda Aurea a fost unul dintre cei mai instruiti oameni ai vremii sale, dar si un sfant. Viata sa – daca vreun savant si-ar da osteneala sa o reconstituie in amanunt – ar imbogati cu un capitol pretios istoria gandirii religioase a secolului al XIII-lea; ca sa nu mai spunem ca celebra sa „compilatie” merita sa ocupe un loc de frunte printre cele mai emotionante vieti ale sfintilor si apostolilor pe care le cunoastem. Preafericitul Jacques s-a nascut in anul 1228, la Varagina, de unde si numele sau latinizat, Jacobus de Varagina. Cand a implinit saisprezece ani, in 1244, a intrat in ordinul dominican. Rand pe rand novice, calugar, profesor de teologie, apoi predicator, el intruchipa in fiinta si in stiinta sa moravuri atat de pure si o virtute atat de nestramutata, incat si astazi toate manastirile dominicane din nordul Italiei pastreaza amintirea sfinteniei sale. La varsta de treizeci si cinci de ani, a fost ales staret al manastirii in care slujea. Apoi, in 1267, calugarii i-au incredintat carmuirea manastirilor din provincia Lombardia, functie infinit mai obositoare si mai grea decat cea de staret, de care s-a achitat cu mare cinste vreme de optsprezece ani. In anul 1292 este numit arhiepiscop de Genova. In aceasta functie a adus pacea intre cetatenii Genovei, caci in 1295 reuseste un lucru incredibil, si anume impacarea guelfilor si a ghibelinilor, confirmata printr-un act solemn. Pe toata durata episcopatului sau, mergea personal sa ingrijeasca bolnavii, pe stradutele mizere din port, avand intotdeauna la el o lista cu dezmostenitii sortii, „pe care-i vizita de dimineata pana seara, vorbind cu ei cele mai marunte lucruri care tineau de traiul zilnic”. Daruia saracilor veniturile sale si cele ale bisericii in care predica. Inainte de a muri, in 1298, a interzis sa i se faca funeralii pompoase, preferand ca banii care s-ar fi cheltuit astfel sa mearga in buzunarele nevoiasilor. A cerut ca trupul lui sa nu fie inhumat in catedrala, alaturi de ceilalti episcopi, ci sa fie depus in biserica manastirii unde fusese staret, lucru care s-a si intamplat, fiind ingropat in stanga corului. Ca si Legenda Aurea, predicile si discursurile religioase ale lui Jacques de Voragine, eliberate de intreaga lor incarcatura dogmatica, au o simplitate si o bonomie extrem de originale si sunt mestesugit intocmite, pentru a merge la inima oamenilor. Dar niciuna dintre celelalte lucrari ale sale nu a avut, in vremea lui, un succes comparabil cu uimitoarea sa „culegere” de vieti ale sfintilor pe care, inca de la aparitia sa, intreaga Europa a denumit-o Legenda Aurea (Legenda de aur). Teodor de Wyzewa