Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies. Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.

Despre Gabriel H. Decuble

Decuble, Gabriel H.

Gabriel H. Decuble (n. 1968) este scriitor, filolog si traducator. A studiat germanistica, romanistica si filologie clasica la Iasi, Paris si Freiburg, fiind in prezent profesor de istoria literaturii germane si de literatura comparata la Universitatea din Bucuresti. A fost lector de romana la INALCO (Paris) si profesor invitat la universitatile din Heidelberg si Berlin (Humboldt). A publicat in germana volume stiintifice despre hagiografie si despre filozofia lui Nietzsche. In romana i-au aparut trei volume de poezie (Epistole si alte poeme, 2001; Eclectica, 2007; The ind, 2013), un roman (Tu n-ai trait nimic, 2014), antologii de autori. A tradus din Goethe, Schopenhauer, Meister Eckhart, Brecht s.a.). Prin intermediul traducerilor din Tomi Ungerer a redescoperit si literatura pentru copii, careia ii recunoaste, de atunci, imensul potential de emulatie.

„Transilvanenii din valea Somesului Mare – taramul mirific in inima caruia am venit pe lume – erau pana nu demult atat de mandri de originea lor latina, incat isi botezau nu doar odraslele, ci si animalele de povara cu nume sonore, mostenite de la strabunii nostri. Sa mangai un magarus numit Horatiu sau Ovidiu, sa dai fan unui manz pe nume Lucretiu sau Virgiliu, sa duci la adapat o bivolita pe nume Agripina sau Letitia erau gesturi de normalitate. E si motivul pentru care – desi dinspre muntii Rodnei coboara in vale cel mai adesea doar neguri si ploi – amintirile copilariei mele sunt scaldate in razele soarelui triumfator: e o mare tandrete in relatia dintre epiderma intinsa si ghemul de blana, dintre cuvantul rostit si necuvantul naturii. Traseul vietii m?a departat de acele meleaguri, insa doar pentru a reveni acolo mereu, intr?un mod tainic. Am ales o cariera cladita pe carti, insa cartile – cele bune – sunt de fapt parti dintr?o copilarie secreta si perpetua. Nu se poate sa le deschizi si sa nu ploua, din ele, cu soare. Si atunci o mica minune se intampla: cel mai frumos curcubeu se inalta dintre copertele cartilor – e, poate, singura invatatura pe care as dori s?o transmit. Orice altceva ar fi doar o reformulare precara a acestui gand." - Gabriel H. Decuble