Cred ca dorinta de a scrie s-a nascut odata cu mine, in prima zi a lunii septembrie 1947. Am folosit farama de talent, amestecata cu multa fantezie, sa dau curs imaginatiei in cuvinte aranjate cu efecte minunate. Scriu ceea ce simt, ce adun in minte si imi ramane in suflet. Fiecare loc si fiecare intamplare sunt descrise dupa bunul meu plac, iar personajele fac parte din mine. Le inzestrez cu calitati pe care le doresc celor din jurul meu sau cu calitati pe care le detest in realitate. Nu inventez prea multe, pentru ca in scris dau libertate gandurilor si sentimentelor care isi gasesc linistea dupa ce ajung pe hartie. —Areta Dumitrescu