Umberto Eco
Eco s-a nascut in orasul Alessandria, din regiunea Piemont (nordul Italiei). Tatal sau, Giulio, a fost contabil, apoi guvernul l-a angajat sa participe la trei razboaie. In timpul celui de al II-lea razboi mondial, Umberto si mama sa, Giovanna, s-au mutat intr-un sat mic din zona muntoasa piemonteza. Eco a fost educat ca romano-catolic in Societatea St. Francis de Sales, iar in operele sale, precum si in interviuri, a facut referire la acest ordin si la fondatorul lui. Numele sau de familie este probabil un acronim pentru ex caelis oblatus (Latina: un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului sau (care a fost orfan) de un functionar de stat.
A studiat la Torino, luandu-si licenta in estetica. Din 1971 este profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universitati din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. In anii 1960 a fost unul dintre reprezentantii de frunte ai avangardei culturale italiene, numarindu-se printre fondatorii revistelor Marcatre si Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumarate premii si distinctii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993).
Este autor de romane, eseuri, tratate academice si carti pentru copii. Profesor de semiotica la cateva dintre cele mai celebre universitati europene si americane, Umberto Eco a abordat din aceasta perspectiva aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa stiintifica, Eco este socotit unul dintre cei mai de seama ganditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor si o ironie nestavilite, sunt adevarate modele ale genului.
