Penelope Fitzgerald (17 decembrie 1916, Lincoln, Marea Britanie – 28 aprilie 2000, Londra) a fost romanciera, eseista si biografa britanica, apreciata pentru stilul sau sobru, inteligent si pentru romanele scurte, dar de mare rafinament literar.

A studiat la Somerville College, University of Oxford, unde a obtinut rezultate academice remarcabile. Inainte de a deveni cunoscuta ca scriitoare, a lucrat ca profesoara si jurnalista, iar experientele personale dificile din viata sa – inclusiv perioadele de saracie si traiul pe o barja pe Tamisa – aveau sa influenteze temele literaturii sale.

A debutat relativ tarziu, in 1975, cu biografia Edward Burne-Jones, urmata de The Knox Brothers (1977). Primul sau roman, The Golden Child (1977), a fost urmat de The Bookshop (1978) si Offshore (1979), acesta din urma castigand Booker Prize.

Printre cele mai apreciate romane ale sale se numara Human Voices (1980), At Freddie’s (1982), Innocence (1986) si The Blue Flower (1995), un roman istoric inspirat din viata poetului german Novalis. Penelope Fitzgerald este considerata una dintre cele mai rafinate voci ale literaturii britanice din secolul XX, fiind admirata pentru eleganta stilului si profunzimea observatiei umane.