Mo Yan (pseudonimul lui Guan Moye, in traducere „Nu vorbi”) este una dintre cele mai puternice si originale voci ale literaturii contemporane chineze. S-a nascut in 1955, intr-o familie de tarani din Gaomi, provincia Shandong, in nord-estul Chinei. Copilaria si adolescenta i-au fost marcate de Revolutia Culturala: la doar 12 ani a fost nevoit sa abandoneze scoala si sa munceasca la camp, apoi intr-o fabrica de bumbac.

In 1976 s-a alaturat Armatei Populare de Eliberare, perioada in care a inceput sa studieze literatura si sa scrie. A debutat in 1981, intr-o revista literara, cu povestirea Potopul din noaptea de primavara. A absolvit in 1986 Academia de Arta si Literatura a Armatei, iar in anii ’90 a obtinut un masterat in literatura la Universitatea Normala din Beijing. In 1997 a parasit armata pentru a deveni scriitor liber-profesionist.

Prima sa nuvela de succes, Ridichea de cristal (1985), i-a adus recunoastere, dar consacrarea internationala a venit odata cu romanul Sorgul rosu (1987). Adaptarea cinematografica realizata de Zhang Yimou a castigat Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin in 1988, sporindu-i notorietatea. Opera lui Mo Yan, adesea asociata cu realismul magic, exploreaza istoria, mitologia si traumele societatii chineze printr-un stil baroc, satiric si profund ancorat in cultura rurala.

Autor prolific, Mo Yan a publicat peste optzeci de povestiri si zece romane, printre care Baladele usturoiului din Paradis, Tara vinului, Tate mari si solduri late, Pedeapsa santalului, Obosit de viata, obosit de moarte si Broaste. Cartile sale au fost traduse in numeroase limbi si ecranizate, iar in 2012 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatura, recunoscandu-i-se „realismul halucinant” care imbina basmul, istoria si contemporaneitatea.