Guzel Iahina s-a nascut la 1 iunie 1977, la Kazan, in Republica Tatarstan, pe atunci parte a Uniunii Sovietice, si este o scriitoare rusa de origine tatara. A absolvit Facultatea de Limbi Straine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, iar ulterior s-a mutat la Moscova, unde a lucrat in domeniul publicitatii si marketingului. A urmat si cursuri de scenaristica la Scoala de Film din Moscova, experienta care a influentat caracterul vizual si dinamica prozei sale.

Consacrarea literara a venit odata cu romanul de debut „Zuleiha deschide ochii”, publicat in 2015. Inspirata partial de experientele bunicii autoarei, cartea prezinta destinul unei femei tatare deportate in Siberia in timpul colectivizarii staliniste. Romanul a cunoscut un succes remarcabil, a fost tradus in numeroase limbi si a primit importante premii literare, transformand-o pe Guzel Iahina intr-una dintre cele mai cunoscute voci ale literaturii ruse contemporane.

Ulterior, autoarea a publicat romanele „Copiii de pe Volga”, dedicat comunitatilor germanilor de pe Volga in perioada sovietica, si „Trenul spre Samarkand”, care are ca fundal foametea devastatoare din anii 1920 si evacuarea copiilor infometati spre Asia Centrala. Scrierile sale imbina documentarea istorica si fictiunea, explorand teme precum supravietuirea, deportarea, identitatea, memoria, maternitatea si impactul regimului sovietic asupra destinelor individuale.

Guzel Iahina a primit numeroase distinctii literare, printre care premiile Bolshaya Kniga si Yasnaya Polyana pentru „Zuleiha deschide ochii”. Romanele sale au fost traduse si publicate in numeroase tari, fiind apreciate pentru forta narativa, personajele complexe si modul in care transforma episoade traumatice ale istoriei sovietice in povesti despre rezistenta si conditia umana. Prin opera sa, Guzel Iahina s-a impus ca una dintre vocile importante ale prozei contemporane de limba rusa.