NICOLAE IORGA (1871-1940), istoric, om de stat, ziarist, dramaturg si poet, s-a nascut la Botosani, a studiat la universitatile din Iasi, Berlin si Paris. In 1894 a castigat prin concurs la Universitatea din Bucuresti Catedra de istorie universala medievala si moderna, pe care a detinut-o pana in 1940. Si-a dovedit de timpuriu formidabila putere de cercetare ca editor de documente privind istoria romanilor, cand aceasta era doar partial cunoscuta. Predand la o universitate noua, intr-o tara care-si dobandise de curand independenta, si apartinand unei natiuni care nu-si indeplinise inca unitatea nationala, Iorga s-a simtit chemat la conducerea vietii academice, precum si la rolurile de reformator al societatii romanesti si de lider politic. A creat trei reviste istorice, carora le-a furnizat material cu regularitate, a sustinut mai multe reviste literare, a condus un ziar timp de 33 de ani, a intemeiat trei institute, si-a asumat sarcina de a proteja monumentele istorice ale tarii sale si a intreprins o reforma a educatiei atunci cand a fost prim-ministru (1931-1932). Opere principale: Acte si fragmente cu privire la istoria romanilor, 3 vol. (Bucuresti, 1895-1897); Notes et extraits pour servir à l'histoire des croisades au XVe siècle (Paris, 1899-1902; Bucuresti, 1915-1916); Studii si documente cu privire la istoria romanilor, 31 vol. (Bucuresti, 1901-1916); Istoria romanilor in chipuri si icoane, 3 vol. (Bucuresti, 1905-1906); Geschichte des Osmanischen Reiches, 5 vol. (Gotha, 1908-1913); Histoire des Etats balkaniques (Paris, 1925); Essai de synthèse de l'histoire de l'humanité, 4 vol. (Paris, 1926-1929); Generalitati cu privire la studiile istorice (Bucuresti, 1933); Idei asupra problemelor actuale (Bucuresti, 1934); Histoire de la vie byzantine, 3 vol. (Bucarest, 1934); O viata de om asa cum a fost, 3 vol. (Bucuresti, 1934); Istoria romanilor, 10 vol. (Bucuresti, 1936-1939).