Imre Kertesz s-a nascut la 9 noiembrie 1929 la Budapesta, Ungaria, intr-o familie de origine evreiasca. La varsta de 14 ani a fost deportat in lagarele de concentrare naziste Auschwitz si Buchenwald, experienta care avea sa marcheze decisiv intreaga sa viata si opera literara. Dupa eliberarea din 1945 s-a intors la Budapesta, iar in 1948 si-a sustinut examenul de bacalaureat. In perioada 1948-1950 a colaborat ca jurnalist la doua dintre cele mai importante ziare ale capitalei Ungariei.

Dupa instaurarea regimului comunist, intre 1951 si 1953 a lucrat ca muncitor necalificat. Din 1953 s-a dedicat exclusiv activitatii de scriitor si traducator liber-profesionist. A tradus in limba maghiara opere semnate de autori importanti precum Elias Canetti, Sigmund Freud, Hugo von Hofmannsthal, Friedrich Nietzsche, Joseph Roth, Arthur Schnitzler si Ludwig Wittgenstein, contribuind totodata la promovarea literaturii austriece si germane contemporane.

Debutul sau literar a avut loc in 1975 cu romanul „Fara destin” („Sorstalansag”), considerat una dintre cele mai importante opere despre Holocaust din literatura universala. Au urmat romanele „Esecul”, „Kaddis pentru copilul nenascut” si „Lichidarea”, precum si volume de eseuri si jurnale precum „Jurnal de galera”, „Altcineva: cronica schimbarii”, „Clipa de liniste inainte ca plutonul de executie sa-si reincarce armele” si „Limba exilata”. Opera sa exploreaza teme precum memoria, totalitarismul, libertatea individuala si trauma supravietuirii.

De-a lungul carierei, Imre Kertesz a fost distins cu numeroase premii literare, printre care Premiul Jozsef Attila, Premiul Kossuth, Premiul Herder si Premiul Hans Sahl. In anul 2002 a primit Premiul Nobel pentru Literatura, Academia Suedeza recompensandu-l pentru opera sa care pastreaza vie experienta fragila a individului confruntat cu barbaria istoriei. Imre Kertesz a incetat din viata la 31 martie 2016, la Budapesta, lasand in urma una dintre cele mai puternice opere dedicate memoriei Holocaustului si conditiei umane in secolul XX.