Jakob Lorber (1800–1864) a fost un scriitor si mistic austriac, cunoscut pentru lucrarile sale de inspiratie religioasa si pentru ceea ce a numit „revelatie interioara”. S-a nascut la 22 iulie 1800 in Kanischa (azi in Slovenia) si a studiat muzica la Graz, unde a activat ca profesor si muzician.

In anul 1840, Lorber a sustinut ca a auzit o „voce interioara” pe care a identificat-o drept vocea lui Iisus Hristos, care i-a dictat invataturi spirituale. Din acel moment, a renuntat la cariera muzicala si s-a dedicat aproape exclusiv transcrierii acestor mesaje, afirmand ca scrie sub inspiratie divina.

Opera sa este vasta si cuprinde lucrari precum Marea Evanghelie a lui Ioan, Copilaria lui Iisus, Guvernarea casei lui Dumnezeu sau Pamantul si Luna. Scrierile lui Jakob Lorber abordeaza teme teologice, cosmologice si morale, oferind interpretari extinse ale textelor biblice si o viziune mistica asupra creatiei si destinului omului.

Desi nu a fost recunoscut oficial de institutiile religioase traditionale, Jakob Lorber a influentat formarea unor miscari spirituale independente, iar lucrarile sale continua sa fie citite si publicate in diverse limbi, fiind apreciate de cei interesati de mistica crestina si revelatia spirituala.