ECATERINA BALACIOIU-LOVINESCU s-a nascut pe 28 februarie 1887 la Cruset, in apropiere de Craiova, intr-o familie apartinand micii boierimi. A studiat la Paris, apoi a devenit profesoara si ulterior inspectoare generala de limba franceza. Intre anii 1916 si 1934 a fost casatorita cu criticul literar E. Lovinescu, cu care a avut un singur copil, pe Monica Lovinescu.
Din 1947, cand Monica Lovinescu a plecat la Paris cu o bursa doctorala, mama si fiica nu s-au revazut niciodata, insa au purtat o intensa corespondenta. Din anul 1955, Ecaterina Balacioiu-Lovinescu a fost urmarita de Securitate. Arestata pe 23 mai 1958, a fost condamnata la 18 ani de temnita grea pentru „discutii dusmanoase la adresa regimului democrat din RPR".
In momentul arestarii avea 71 de ani. A trecut prin inchisorile Malmaison, Uranus, Jilava, Vacaresti. Rezistenta ei la santaj (a refuzat s-o indemne pe Monica Lovinescu sa revina in tara si sa colaboreze cu Securitatea RPR) a condus la neadministrarea medicamentelor care ii erau vitale. A murit la penitenciarul spital Vacaresti, probabil pe 7 iunie 1960. A fost aruncata intr-o groapa comuna, anonima, din cimitirul inchisorii.
