HERTA MULLER s-a nascut la 17 august 1953 in satul Nitchidorf din Banatul svabesc. A studiat germana si romana la Universitatea din Timisoara, lucrand apoi ca traducatoare intr-o fabrica si ca profesoara. A intrat in vizorul Securitatii si a inceput sa fie persecutata dupa refuzul ei de colaborare si in urma prieteniei cu membrii societatii Aktionsgruppe Banat.

In 1982 debuteaza cu volumul de povestiri Tinuturile joase (Niederungen, Kriterion; Humanitas Fiction, 2012), masiv cenzurat, care va aparea in 1984 si in RFG. Din 1985 operele Hertei Muller au fost interzise in Romania. Presiunile tot mai puternice din partea Securitatii au fortat-o sa emigreze in Germania in 1987, iar de atunci traieste la Berlin.

Publica romane: Omul este un mare fazan pe lume (Der Mensch ist ein groser Fasan auf der Welt, 1986; Humanitas Fiction, 2011), Calatorie intr-un picior (Reisende auf einem Bein, 1989; Humanitas Fiction, 2010), Inca de pe atunci vulpea era vanatorul (Der Fuchs war damals schon der Jager, 1992; Humanitas Fiction, 2009), Herztier (Animalul inimii, 1994; Humanitas Fiction, 2016), Astazi mai bine nu m-as fi intalnit cu mine insami (Heute war ich mir lieber nicht begegnet, 1997; Humanitas Fiction, 2014), Leaganul respiratiei (Atemschaukel, 2009; Humanitas Fiction, 2010); volume de eseuri, intre care Hunger und Seide (Foame si matase, 1995), Der Kanig verneigt sich und tatet (Regele se inclina si ucide, 2003) si Mereu aceeasi nea si mereu acelasi neica (Immer derselbe Schnee und immer derselbe Onkel, 2011; Humanitas Fiction, 2011), memoriile Mein Vaterland war ein Apfelkern (Patria mea era un sambure de mar, 2014), volume de povestiri, precum si volume de poeme-colaj. Este laureata a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatura Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatura al Fundatiei Konrad Adenauer (2004).