Nagy Imre (n. 1896, in Ungaria) a intrat in Partidul Bolsevic, devenind cetatean sovietic dupa ce, in primul razboi mondial, a fost luat prizonier de armata tarista. In anii regimului horthyst, a contribuit la organizarea Partidului Comunist clandestin din Ungaria. A fost prim-ministru in timpul liderului comunist Matyas Rakosi, calitate in care a promovat masuri reformiste, fiind silit sa demisioneze si exclus din partid in 1955. La 23 octombrie 1956, demonstratiile studentilor din centrul Budapestei au determinat intrunirea de urgenta a Comitetului Central, care l-a desemnat a doua oara pe Nagy in functia de prim-ministru. Acesta a abolit sistemul monopartit si a retras Ungaria din Pactul de la Varsovia, declarind neutralitatea tarii sale. Dupa ce sovieticii au invadat Budapesta la 4 noiembrie 1956, Nagy s-a refugiat la Ambasada Iugoslava. Desi a obtinut promisiunea de libera trecere, a fost arestat de soldatii sovietici imediat ce a parasit ambasada. Ulterior, Nagy si cei din grupul sau au fost deportati si tinuti prizonieri timp de doi ani in Romania. Nagy Imre a fost judecat in secret si executat pe 16 iunie 1958, la virsta de 62 de ani.