Fanus Neagu s-a nascut la 5 aprilie 1932, in comuna Gradistea-de-Sus, astazi Gradistea, judetul Braila, si a fost prozator, dramaturg, jurnalist si scenarist roman. A urmat Scoala Pedagogica din Bucuresti, iar ulterior a studiat la Scoala de Literatura si Critica Literara „Mihai Eminescu”. Universul rural al Baraganului si al zonei Dunarii, cunoscut inca din copilarie, avea sa devina una dintre principalele surse de inspiratie ale operei sale.

A debutat literar in anii 1950, afirmandu-se mai intai ca autor de proza scurta. De-a lungul carierei a colaborat cu numeroase reviste si publicatii culturale si a desfasurat o intensa activitate jurnalistica. Proza sa se remarca printr-un limbaj expresiv si metaforic, personaje pitoresti si o atmosfera in care realismul se combina frecvent cu fabulosul, legenda si imaginarul popular. Lumea satelor din campia Brailei, Dunarea si oamenii aflati la marginea conventiilor sociale ocupa un loc important in scrierile sale.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numara volumele de proza „Ningea in Baragan”, „Somnul de la amiaza” si „Dincolo de nisipuri”, precum si romanele „Ingerul a strigat”, „Frumosii nebuni ai marilor orase”, „Scaunul singuratatii” si „Amantul Marii Doamne Dracula”. A scris si teatru, scenarii de film si cronica sportiva, fotbalul reprezentand una dintre marile sale pasiuni. Mai multe dintre scrierile sale au fost adaptate pentru cinema si televiziune.

Fanus Neagu a primit numeroase premii literare, iar in anul 2001 a fost ales membru titular al Academiei Romane. A ocupat si functia de director al Teatrului National din Bucuresti intre 1993 si 1996. Prin forta limbajului, imaginarul bogat si universul literar inspirat de Baragan si Dunare, Fanus Neagu ocupa un loc important in proza romana postbelica. A incetat din viata la 24 mai 2011, la Bucuresti, lasand in urma o opera ampla de proza, dramaturgie, publicistica si scenaristica.