E greu de hotarat ce ar trebui apreciat la omul acesta, care se numeste Eugen Nutescu, dar isi spune si i se spune Oigan. Daca-l asculti cantand, optezi pentru muzician; daca-i citesti versurile, inclusiv cele din antologia “Poezia care canta”, te lasi cucerit de poet; iar daca intri in vorba cu el – ceea ce nu e greu, pentru ca Oigan este insasi bucuria comunicarii, te simti vrajit de frumusetea demna a fiintei omenesti. Despre artistul Eugen Nutescu-Oigan nu sunt multe de spus: canta cu cateva trupe, pentru care si compune melodii, si scrie versuri, cu o nonsalanta cu adevarat pariziana. Daca vrei sa spui mai multe, atunci trebuie sa-ti sufleci mainile, sa-ti primenesti creierul si mintea, pentru ca e musai sa te ostenesti cu scrisul unei monografii. Si inca in doua sau trei volume.