Amos Oz (1939–2018), unul dintre cei mai importanti prozatori si eseisti israelieni, s-a nascut la Ierusalim, intr-o familie de evrei originari din Polonia si Rusia. La varsta de 15 ani s-a stabilit in kibbutzul Hulda, loc care a devenit esential pentru formarea sa umana si literara si unde va fi inmormantat mai tarziu.

Dupa absolvirea Facultatii de Filozofie a Universitatii Ebraice din Ierusalim, Amos Oz revine in kibbutz, unde lucreaza in agricultura si preda la liceul local. In 1986 se muta impreuna cu familia in orasul Arad. Experienta vietii comunitare, a muncii fizice si a tensiunilor sociale va marca profund temele si stilul operei sale.

Debuteaza in 1965 cu volumul de povestiri Acolo unde urla sacalii, urmat de romanul Altundeva poate (1966). Consacrarea internationala vine odata cu romanul Sotul meu, Michael (1968), dupa care continua sa publice constant romane si volume de proza: Pana la moarte, Atinge apa, atinge vantul, Muntele Sfatului Rau, Odihna desavarsita, Cutia neagra, Fima, Pantera din subterana, Aceeasi mare, Poveste despre dragoste si intuneric, Intre prieteni si Iuda, printre multe altele.

Pe langa fictiune, Amos Oz a scris eseuri si carti de reflectie civica si culturala, in care a abordat teme precum fanatismul, identitatea, conflictul israeliano-palestinian si rolul cuvantului in cultura evreiasca. Dintre acestea se remarca Cum sa lecuiesti un fanatic, Dragi fanatici, Evreii si cuvintele (scrisa impreuna cu Fania Oz-Salzberger), Din ce este facut un mar? si Isus si Iuda.

Amos Oz a participat direct la istoria recenta a Israelului, luptand in Razboiul de Sase Zile (1967) si in Razboiul de Yom Kippur (1973), experiente care se regasesc indirect in scrierile sale. Opera sa este tradusa in peste 40 de limbi, iar de-a lungul vietii a primit peste 40 de premii si distinctii nationale si internationale, fiind considerat o voce esentiala a literaturii universale contemporane.