Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies. Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.

Paleologu, Alexandru

Paleologu, Alexandru
Alexandru (Alecu) Paleologu (n. 14 martie 1919, Bucuresti - d. 2 septembrie 2005, Bucuresti) a fost un scriitor, eseist, critic literar, diplomat si om politic roman.

S-a nascut intr-o veche familie boiereasca care isi are probabil originile in Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos in Tarile Romane la inceputul secolului al XVIII-lea. Este cert ca inrudirea cu imparatii Bizantului nu poate fi nici confirmata, nici infirmata. Stramosul direct dovedit al lui Alexandru Paleologu este un medelnicer, Mihai Nicolae Paleologa, venit din insula Lesbos (Mitilini). Catagrafia oficiala de toti boerii Tarii Romanesti la 1829 il mentioneaza astfel: "Mihail Nicolae Paleologa,n. Mitilini, 58 ani, medelnicer, sade in Buc.,n-are nici o stare."Dupa traditia de familie, acesta venise impreuna cu tatal sau in suita domnitorului Alexandru Ipsilanti. Medelnicerul Mihalache Paleologu a fost printre fondatorii Ordinului avocatilor -pe la sfarsitul sec.18, inceputul sec.19. Prin diverse inrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brancoveanu.

Medelnicerul Mihalache (Mihai) Paleologu a avut, printre alti descendenti, un fiu Nicolae Paleologu, ajuns pana la rangul de serdar (d. 1874). Fiul sau Mihail (Misu) Paleologu (1848 - 31 decembrie 1903) si-a sustinut doctoratul in drept la Paris, in 1869, cu teza De curatoribus furiose et allis extra minores dandis. A fost consilier la Curtea de Casatie si director al ziarului "Timpul", in doua perioade: 1883-1884, respectiv 1889-1890. Bunicul lui Al.Paleologu a avut doua casatorii, din cea de-a doua , cu Eugenia Haciulea (1850-1932; de origine macedoneana), rezultand doi copii, Mihail si Cleopatra. Mihail este tatal scriitorului.

Tatal sau (Mihail Paleologu, n.1884, d.1956) a fost deputat PNL si apoi secretar general in Ministerul de Justitie (1930) si la Finante (1932). Mama lui Alexandru Paleologu a fost Elena Pennescu-Vidrascu, cea de-a doua sotie a lui Mihail Paleologu. Dupa divortul de Mihail Paleologu, Elena (fosta Pennescu-Vidrascu) s-a recasatorit cu inginerul Alexandru Zarifopol, nepot de var primar al criticului Paul Zarifopol. Mihail Paleologu s-a recasatorit cu Emilia Stefanescu, iar cu aceasta a treia sotie a avut un al doilea fiu, Andrei, frate vitreg cu Alexandru.

Alexandru Paleologu a absolvit Liceul Spiru Haret din Bucuresti si apoi a studiat la Universitatea Bucuresti, unde este licentiat al Facultatii de Drept.

In 1944, devine referent la Comisia Romana de Aplicare a Armistitiului, iar intre 1946 si 1948 este atasat de legatie la Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei. La Comisia de Armistitiu a fost angajat de Ionel Christu la inceputul lunii octombrie 1944 intr-o echipa de tineri, din care mai faceau parte Teddy Trancu, Sandu Danielopol, Gheorghe Vetra si Vlad Skeletti. La Ministerul de Externe este angajat in urma unui concurs de admitere. Este dat afara din diplomatie in 1948 de catre Ana Pauker. Alexandru Paleologu nu a fost niciodata legionar si fascist. In autobiografia redactata in penitenciarul Botosani, Al.Paleologu scrie: "In toamna anului 1940, dupa instaurarea dictaturii legionare am initiat cu mai multi prieteni si colegi organizarea clandestina a unui grup de tineret universitar cu vederi democratice, care urma sa se manifeste prin publicatii, conferinte etc.in spirit umanist, antilegionar si democratic, rationalist, critic si antimistic." (Tudorel Urian, Vietile...p. 146, Op. cit.).

Urmarit de Securitate, se ascunde sub un nume fals (Ion Craifaleanu) in orasul Campulung-Muscel pana in ianuarie 1956, cand fapta pentru care fusese urmarit se prescrisese si putea reintra in legalitate. In 1959 este arestat in lotul Noica-Pillat. Arestarile in respectivul lot incep in decembrie 1958, cu Constantin Noica, iar ultimul arestat din lot, in ianuarie 1960, este Nicolae Steinhardt. Sunt arestati 23 de intelectuali de prestigiu, anchetati si condamnati la pedepse de la 6 ani pana la 25 de ani munca silnica. Paleologu este arestat pe 8 septembrie 1959 (la ora 2 noaptea este obligat sa-si stranga cateva lucruri, fiind apoi urcat intr-o duba si dus la celebra inchisoare „Malmaison” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (Bucuresti) si condamnat la 14 ani de munca silnica cu confiscarea averii si 7 ani degradare civica, pentru motivul "uneltire" contra regimului comunist. Prin Decizia nr. 24/1 martie 1960 a Tribunalului Militar al Reg. a II-a Militare Bucuresti este condamnat "pentru savarsirea infractiunii de agitatie contra ordinii sociale". La interogatoriul lui Alexandru Paleologu in cadrul procesului C.Noica, C.Pilat..., Paleologu a declarat:" ...eu ma situam pe pozitii contrare cu legionarii." (vezi: Prigoana. Documente ale procesului C .Noica...p.363). In timpul detentiei a fost racolat de Securitate ca informator. Alexandru Paleologu a fost bun prieten cu Nicu Steinhardt. l. Paleologu a declarat (in Tudorel Urian, op. cit., p. 65): "Cand i-am marturisit [lui Steinhardt] prima oara - pentru ca lui i-am marturisit, inainte de aparitia marturiei mele publice din volumul Sfidarea memoriei-, mi-a replicat: "Eu eram sigur demult de lucrul acesta, ma asteptam, dar nu m-am ferit de tine nicio clipa..."

A fost gratiat in 1964 si iese din inchisoare la 24 iunie 1964.

Dupa iesirea din inchisoare urmeaza o perioada de readaptare. Este reintegrat pe post de cercetator stiintific la Institutul Academiei Romane pentru Istoria Artei, Sectia Arta Veche. Devine secretar literar la Teatrul „C. I. Nottara” din Bucuresti in 1967 si membru al Uniunii Scriitorilor, iar intre 1970 si 1976 este redactor la Editura Cartea Romaneasca.


Titlurile autorului Paleologu, Alexandru (7)