Petre Pandrea este pseudonimul literar al lui Petre Marcu (26 iunie 1904, Bals, Oltenia – 8 iulie 1968, Bucuresti), avocat, eseist, publicist si una dintre cele mai incomode si lucide constiinte ale culturii romane din secolul XX. Format ca jurist, a fost un avocat pledant remarcabil, dar si un intelectual profund angajat in dezbaterea ideilor politice, morale si culturale ale epocii sale.

Activ in perioada interbelica, Petre Pandrea s-a afirmat ca eseist si publicist cu un spirit critic necrutator, refuzand compromisurile ideologice. A fost arestat de patru ori intre 1940 si 1944, iar dupa instaurarea regimului comunist a cunoscut ani indelungati de detentie politica, fiind incarcerat intre 1948–1952 si 1958–1964. A facut parte din lotul Patrascanu, caruia ii era cumnat, devenind una dintre victimele represiunii comuniste impotriva elitelor intelectuale independente.

Experienta carcerala si marginalizarea fortata au alimentat una dintre cele mai puternice opere memorialistice si eseistice din literatura romana. Din manuscrisele confiscate de Securitate si recuperate ulterior de familie au fost publicate volume esentiale precum Memoriile mandarinului valah, Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961–1964, Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952–1958 si Garda de fier. Jurnal de filosofie politica, texte care ofera o analiza lucida si lipsita de concesii a totalitarismului, reeducarii si degradarii morale.

Opera sa mai cuprinde lucrari precum Helvetizarea Romaniei, Calugarul alb si Brancusi. Amintiri si exegeze, in care se intalnesc eseul politic, reflectia filosofica si portretul cultural. Scrisul lui Petre Pandrea este caracterizat prin forta analitica, ironie, radicalitate morala si un angajament profund fata de adevar, confirmandu-i statutul de martor esential al istoriei si de constiinta critica a culturii romane moderne.