Octavio Paz s-a nascut la 31 martie 1914, in Ciudad de Mexico, si a murit la 19 aprilie 1998, tot in Ciudad de Mexico. A fost poet, eseist si diplomat, una dintre figurile esentiale ale literaturii hispano-americane din secolul XX. Formarea sa intelectuala s-a legat de viata culturala mexicana interbelica, iar de timpuriu s-a afirmat atat prin poezie, cat si prin eseu. Mai tarziu a avut si o importanta cariera diplomatica, fiind inclusiv ambasador al Mexicului in India intre 1962 si 1968.

S-a impus treptat ca una dintre marile voci ale literaturii de limba spaniola, printr-o opera in care poezia, reflectia filozofica, analiza culturala si interesul pentru istorie comunica firesc intre ele. Scrisul sau este marcat de teme precum identitatea mexicana, singuratatea, erosul, timpul, limbajul si relatia dintre traditia occidentala si gandirea orientala. Eseistica lui a avut un impact major, mai ales prin volumul El laberinto de la soledad, considerat una dintre cartile fundamentale pentru intelegerea culturii mexicane moderne.

Dintre operele sale cele mai cunoscute se remarca El laberinto de la soledad, Piedra de sol, Libertad bajo palabra, Salamandra, Ladera este, El arco y la lira, Sor Juana Ines de la Cruz o las trampas de la fe si La llama doble. Dintre acestea, El laberinto de la soledad ramane una dintre cartile sale-emblema, iar poezia sa, reunita in volume importante precum Poemas 1935-1975, l-a consacrat drept una dintre vocile centrale ale poeziei moderne in limba spaniola.

Printre cele mai importante distinctii din cariera sa se afla Premiul Cervantes, primit in 1981, si Premiul Nobel pentru Literatura, acordat in 1990. A mai primit si Jerusalem Prize si Neustadt International Prize for Literature, confirmand prestigiul sau international. Prin amploarea operei, prin forta gandirii sale poetice si prin influenta exercitata asupra literaturii si eseisticii de limba spaniola, Octavio Paz ramane una dintre figurile esentiale ale culturii universale contemporane.