Jean-Bertrand Pontalis, pe numele complet Jean-Bertrand Lefevre-Pontalis, s-a nascut la 15 ianuarie 1924, la Paris, si a murit la 15 ianuarie 2013, tot la Paris. A fost filozof, psihanalist, editor si scriitor francez, una dintre figurile importante ale culturii intelectuale franceze din a doua jumatate a secolului XX. A studiat la liceele Pasteur si Henri-IV, apoi la Sorbona, unde a obtinut in 1945 diploma de studii superioare in filozofie, cu o lucrare despre Spinoza.

Format initial in filozofie, s-a apropiat apoi de psihanaliza si a devenit una dintre vocile marcante ale domeniului in Franta. A fost apropiat de gandirea lui Jean-Paul Sartre, apoi de cea a lui Jacques Lacan, iar ulterior si-a construit propriul drum intelectual. A avut si un rol editorial important, fiind legat de Gallimard si de colectii influente care au contribuit la circulatia marilor texte de psihanaliza si gandire contemporana.

Dintre lucrarile sale cele mai cunoscute se remarca Vocabulaire de la psychanalyse, scris impreuna cu Jean Laplanche, precum si volumele de eseuri si scrieri personale L Amour des commencements, Fenetres, Le Dormeur eveille, Ce temps qui ne passe pas, Frere du precedent si Traversee des ombres. Opera sa se remarca printr-un stil rafinat, meditativ si foarte personal, aflat la granita dintre psihanaliza, literatura, memorie si reflectie asupra vietii interioare.

Jean-Bertrand Pontalis ramane o figura distincta prin felul in care a unit rigoarea conceptuala cu sensibilitatea literara. Mai mult decat un teoretician al psihanalizei, a fost un autor preocupat de memorie, absenta, vis, inceputuri si fragilitatea eului. Prin influenta sa in psihanaliza franceza si prin eleganta operei sale eseistice, ocupa un loc important in cultura franceza contemporana.