Ma numesc Leonard Relea si vin din secolul trecut. Am invatat pe branci matematica si fizica pentru Politehnica. In anii ’80, ingineria era o optiune ca sa par om serios. Asa era moda atunci. Cred ca am ratat sa fiu un om serios. Am ajuns un politehnist indragostit de presa. Am stat captiv vreo 27 de ani in zona presei scrise, unde am fost redactor, redactor-sef adjunct, redactor-sef si, mai ales, secretar general de redactie, adica omul care are toate parghiile unui ziar in mana, de la texte pana la tipar. Am lucrat in presa locala si centrala la cotidiene, saptamanale si alte publicatii cu peridiocitate uneori neclara. Am stat captiv in zona presei scrise crezand la inceput ca fac ce-mi place, dar era doar o iluzie. Si am ramas captiv pana in ziua in care mi-am dat seama ca trebuie sa evadez daca vreau sa raman viu.

Acuma sunt doar un autoexilat pe „taramul cuvintelor”. Asa am inceput sa scriu pentru mine, cu timiditate, cu neincredere, cu ezitari, chiar cu frica uneori. Daca cititi aceste randuri inseamna ca tineti in mana o carte. Asta nu inseamna ca mi-a disparut frica. Dar am ales s-o impart cu cititorii mei.