RADU ROSETTI (1853–1926), istoric, genealogist, scriitor, s-a nascut la Iasi, avand stramosi, din partea tatalui – logofatul Raducanu Rosetti –, doi domnitori, Antonie Ruset si Manole-Giani Ruset, iar din partea mamei pe Grigore Alexandru Ghyka, care ii era bunic, ultimul domn al Moldovei de dinainte de unirea din 1859. Ca si tatal sau, a studiat in Apus, insa in Franta si Elvetia, obtinand, in 1873, un bacalaureat in stiinte. Intors in tara, silit de datorii, a trebuit sa vanda o parte din proprietati si sa incerce, fara prea multa izbanda, o cariera in politica si in administratie. S-a casatorit in 1876 cu Smaranda (Emma) Bogdan, cu care a avut patru copii: Radu, Henri, Eugeniu si Magdalena (dintre ei, generalul acad. Radu R. Rosetti ramane pana astazi cel mai important istoric militar roman). A fost prefect de Roman si de Braila, deputat in mai multe randuri si director al inchisorilor. In cele din urma, manat si de pasiunea pentru cercetari istorice, a ales sa devina sef de arhiva in Ministerul Afacerilor Straine. Aparitia sa in viata literara s-a produs oarecum tarziu, in 1904–1905, cu un roman istoric in foileton, publicat in Epoca, pe care Academia Romana l-a si premiat in 1906: Cu palosul. Au urmat alte volume de inspiratie istorica: Pacatele sulgeriului (1912), Povesti moldovenesti (1920), Alte povesti moldovenesti (1921). Studiile si articolele istorice, multe dintre ele fiind publicate in Analele Academiei Romane, arata interesul lui Radu Rosetti pentru genealogie, istorie sociala si politica (Despre unguri si episcopiile catolice din Moldova (1905), Pamantul, satenii si stapanii in Moldova (1907), Cum se cautau mosiile in Moldova la inceputul veacului XIX: Condica de rafuiala a hatmanului Raducanu Roset cu vechilii lui pe anii 1798–1812 (1909), Actiunea politicii rusesti in Tarile Romane: Povestita de organele oficiale franceze (1914) etc. Cele trei volume de Amintiri vadesc insa marea sa vocatie de povestitor si memorialist; in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent G. Calinescu il caracterizeaza drept „genealog si cronicar [de] o obiectivitate perfecta, fara fumuri nobilitare, cu notiunea exacta a conditiei castei“. La randul sau, E. Lovinescu nu a ezitat sa recunoasca in Istoria literaturii romane contemporane valoarea Amintirilor, spunand despre Radu Rosetti ca a dat „cea mai pretioasa memorialistica din literatura romana“.