Djalal-Ud-Din Rumi, cunoscut si sub numele de Jalal al-Din Muhammad Rumi sau, simplu, Rumi, s-a nascut la 30 septembrie 1207, in Balkh, in regiunea istorica Khorasan, aflata astazi in Afganistan. A fost poet, teolog, jurist si mistic sufit de limba persana, devenind una dintre cele mai importante figuri ale spiritualitatii si literaturii medievale. In copilarie, familia sa a parasit regiunea natala si, dupa mai multe calatorii, s-a stabilit la Konya, in Anatolia, pe atunci parte a Sultanatului de Rum, unde Rumi avea sa-si petreaca cea mai mare parte a vietii.

Rumi a primit o educatie religioasa aprofundata si a devenit profesor si invatat islamic, continuand initial traditia tatalui sau, Baha al-Din Walad. Un moment decisiv in viata sa a fost intalnirea, in jurul anului 1244, cu dervisul si misticul Shams din Tabriz. Relatia spirituala profunda dintre cei doi a transformat modul in care Rumi intelegea credinta si experienta mistica, iar disparitia lui Shams a devenit una dintre principalele surse ale creatiei sale poetice.

Printre operele fundamentale ale lui Rumi se numara „Masnavi-ye Ma'navi” („Masnavi spiritual”), un amplu poem didactic alcatuit din sase carti, si „Divan-e Shams-e Tabrizi”, vasta colectie de poeme lirice dedicate lui Shams. Scrierile sale exploreaza iubirea divina, dorul, transformarea interioara, unitatea existentei si cautarea unei legaturi directe cu divinitatea. Poezia sa foloseste povesti, parabole, simboluri si imagini ale vietii cotidiene pentru a exprima idei filozofice si spirituale complexe.

Djalal-Ud-Din Rumi este considerat unul dintre cei mai importanti poeti ai literaturii persane, iar influenta sa depaseste granitele culturale si religioase ale lumii islamice. Dupa moartea sa, discipolii si familia sa au contribuit la dezvoltarea ordinului sufit Mevlevi, asociat ulterior cu ritualul dervisilor rotitori. Rumi a incetat din viata la 17 decembrie 1273, la Konya, in actuala Turcie, iar operele sale continua sa fie traduse, citite si interpretate in intreaga lume.