Lucius Annaeus SENECA (sau Seneca cel Tanar), om de stat, filozof si scriitor latin, s-a nascut in anul 4 i.Cr. la Corduba (azi Córdoba), in provincia romana Hispania. In pofida unei sanatati precare urca destul de repede in ierarhia politica a unei Rome marcate de regimuri tiranice si represive. Castiga si faima literara, scriind tragedii si tratate cu caracter filozofic, literar si stiintific. Este, pe rand, condamnat la moarte de Caligula, apoi de Claudius, exilat opt ani in insula Corsica, apoi numit pretor si preceptor al tanarului imparat Nero. Timp de alti opt ani Seneca va fi adevaratul conducator al Imperiului Roman – o perioada de pace si prosperitate. Treptat, relatiile sale cu Nero se racesc, iar acuzatiile si calomniile se inmultesc, acestea insistand pe contrastul dintre imensa bogatie a lui Seneca si nobilele precepte stoice pe care le promova. In anul 65, in urma descoperirii unui complot impotriva lui Nero, in care ar fi fost implicat si Seneca, filozoful este obligat sa se sinucida.

Dintre operele sale cele mai importante amintim: De brevitate vitae (Despre scurtimea vietii), De providentia (Despre providenta), Quaestiones naturales (Problemele naturii), De vita beata (Despre viata fericita), De ira (Despre manie), tragedii ca Fenicienele, Hercule furios, Troienele, Medeea, pamfletul Apokolokyntosis divi Claudii (Prefacerea in dovleac a imparatului Claudius).