Luis Sepúlveda (1949-2020) a fost unul dintre cei mai faimosi si mai apreciati scriitori chilieni. A explorat inca de foarte tanar teritoriile posibile ale geografiei si utopiei, din selva amazoniana in desertul Saharei, din Patagonia pana la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizatiei ecologiste Greenpeace. Din aceasta viata extrem de agitata a dat la iveala povestiri si romane care l?au impus imediat drept unul dintre cei mai inzestrati prozatori sud?americani. A debutat cu un volum de versuri, pe cand avea doar saptesprezece ani. Trei ani mai tarziu ii aparea prima carte de povestiri, intitulata Cronicile lui Pedro Nimeni (1969). I?au urmat romanele Batranul care citea romane de dragoste (1989, distins cu Premiul Tigre Juan si ecranizat in 2001), Lumea de la capatul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unei pescaruse si a motanului care a invatat-o sa zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacaré (1998), Hot Line (2002), volumele de povestiri Patagonia Express (1995), Neintalniri (1997) si Istorii marginale (2000), acestea din urma aparute mai intai in ziarul spaniol El País. A fost distins cu premii literare de mare prestigiu in lumea hispanica si tradus in numeroase tari.