Sei Shonagon
Sei Shonagon (cca 966 – cca 1017) a fost scriitoare japoneza si doamna de onoare la curtea imparatesei Teishi (Sadako), in perioada Heian. Provenea din familia Kiyohara, cunoscuta pentru traditia sa literara, iar numele sub care a ramas cunoscuta este un nume de curte, identitatea sa personala nefiind stabilita cu deplina certitudine. A trait la Heian-kyo, actualul Kyoto, intr-o epoca in care curtea imperiala japoneza dezvoltase o cultura deosebit de rafinata, centrata pe poezie, caligrafie, ceremonii si sensibilitate estetica.
In jurul anului 993, Sei Shonagon a intrat in serviciul imparatesei Teishi, devenind una dintre doamnele sale de onoare. Inteligenta, cultura literara si spiritul de observatie au transformat-o intr-o prezenta remarcata la curte. Experientele din aceasta perioada, conversatiile, ceremonialurile, rivalitatile si micile intamplari ale vietii aristocratice au devenit materia principala a scrierilor sale.
Opera pentru care este cunoscuta este „Cartea pernei” („Makura no Soshi”), redactata probabil in ultimii ani ai secolului al X-lea si la inceputul secolului al XI-lea. Lucrarea reuneste anecdote, observatii, amintiri, impresii, liste si reflectii despre oamenii si lumea din jurul autoarei. De la frumusetea anotimpurilor si regulile elegantei pana la defectele oamenilor si situatiile comice ale vietii cotidiene, textul ofera o imagine vie si personala asupra societatii aristocratice din perioada Heian.
„Cartea pernei” este considerata una dintre capodoperele literaturii clasice japoneze si unul dintre cele mai importante exemple ale genului zuihitsu, caracterizat prin notarea libera a impresiilor si gandurilor autorului. Alaturi de Murasaki Shikibu, autoarea „Povestii lui Genji”, Sei Shonagon este una dintre marile figuri feminine ale literaturii japoneze medievale. Ultimii ani ai vietii sale sunt insuficient documentati, iar data mortii ramane incerta, fiind plasata de obicei in primele decenii ale secolului al XI-lea.
