MIHAI DIMITRIE STURDZA s-a nascut in 1934, la Bucuresti, intr-o familie boiereasca veche si importanta, care, numai in viata politica, a dat doi domni in Moldova, Ioan Sandu Sturdza si Mihail Sturdza, si un prim-ministru, D.A. Sturdza. Copilaria si-a petrecut-o la Iasi, pana in vara anului 1944, cand familia s-a refugiat la Bucuresti. Liceul l-a facut la „Dimitrie Cantemir“. In 1952, in loc sa mearga la universitate, a fost aruncat in inchisoare, dimpreuna cu mai multi tineri purtatori ai unor nume la fel de ilustre, pentru omisiune de denunt si atitudine dusmanoasa fata de regimul de democratie populara. A primit trei ani de pedeapsa administrativa, adica a fost condamnat fara a fi judecat. Din fericire nu i-a executat pe toti, fiindca in 1954 a fost eliberat, dupa ce a trecut pe la Jilava, prin lagarul de triere de la Ghencea si prin lagarele de munca fortata de la Bicaz si Onesti. A studiat italiana la Facultatea de Filologie din Bucuresti, desi, datorita pasiunii sale pentru genealogie, si-ar fi dorit sa urmeze istoria. A absolvit in 1959, dar licenta a avut dreptul sa o sustina doar in 1960. A primit repartitie, ca invatator, la scoala din comuna Merenii de Jos (astazi in judetul Teleorman), unde a functionat numai un an, reusind apoi sa ocupe un post de traducator de documentatie tehnica la un institut de cercetare din Bucuresti. In paralel a intreprins cercetari de istorie moderna, pe care le-a continuat si in perioada sederii in Franta, unde s-a stabilit in 1964. La Paris, intre 1968 si 1985, a lucrat la Departamentul de schimburi culturale cu strainatatea al ministerului francez de externe, fiind si intrepretul oficial al presedintilor Frantei Charles de Gaulle si Valéry Giscard d’Estaing. Si-a completat studiile obtinand o diploma a Institutului de Stiinte Politice din Paris. Intre 1986 si 1995 a fost redactor politic la Departamentul roman de la Institutul de Cercetari al postului de radio Europa Libera din München. In Romania a revenit in 1991. A publicat numeroase articole in presa culturala si stiintifica din tara si din strainatate, iar reputatia de genealogist si-a castigat-o cu volumul de 668 de pagini in-quarto Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Grèce, d’Albanie et de Constantinople, publicat la Paris in doua editii, in 1983 si in 1999, care a fost premiat de Academia Internationala de Heraldica si Genealogie. In tara a publicat si alte lucrari, dar cele mai importante sunt cele trei volume din Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca. Enciclopedie istorica, genealogica si biografica (Editura Simetria, 2004; 2011; 2014), al caror coordonator si autor principal este.