Marian Tudor a ales la 17 ani un drum care avea sa-i marcheze urmatorii ani de viata: admiterea la Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Politie, dorind sa plece din Oltenita si sa studieze in Bucuresti. A absolvit in anul 2000 si, la repartizare, a cerut sa fie trimis la Sectia 9 Politie din cartierul Pantelimon, curios sa descopere realitatea dincolo de „blocurile gri“ evocate in cultura urbana a anilor ’90.

Desi initial isi propusese sa ramana in Politie doar cativa ani si sa sustina ulterior examenul pentru Baroul Bucuresti, s-a indragostit de munca de cercetare penala si a continuat sa activeze timp de aproximativ 14 ani si jumatate. A lucrat 12 ani in Politia Capitalei, ocupand diverse functii, si alti doi ani in cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.

Intre 2011 si 2013 a fost lector in cadrul Institutului de Studii pentru Ordine Publica al MAI, participand la stagiul „Prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante“. In noiembrie 2014 a decis sa demisioneze, alegand o schimbare de directie profesionala.

Dupa cursuri de reconversie profesionala, a devenit manager in controlul calitatii intr-o companie privata. In paralel, si-a cultivat pasiunile: calatoriile, lectura, teatrul, filmul, inotul si gastronomia. In ultimii ani a scris volumele Dincolo de Portile Rusinii si Copii, Zei si Dumnezei, s-a implicat ca voluntar in scoli si licee, sustinand prezentari cu tema „Alegeri gresite si consecintele lor“.

Marian Tudor se defineste simplu: calator, cititor, scriitor, cinefil, bucatar cand ii este foame – un om care a traversat experiente intense si le-a transformat in poveste si lectie pentru ceilalti.