Valeriu Cristea s-a nascut pe 15 ianuarie 1937, la Arad. La insistentele familiei, se inscrie la Facultatea de Mecanica (1954), abandonind-o insa rapid, pentru a urma Filologia. Se transfera in 1956 la Universitatea Bucuresti, dar in primavara anului 1959, datorita solidarizarii cu un coleg exclus pe motive de dosar politic, este si el exmatriculat, intr-o sedinta publica. Munceste pe santier ca muncitor necalificat si reuseste sa reia studiile universitare in decembrie 1960. In 1962, cind le termina, debuteaza publicistic cu o cronica publicata in Gazeta literara. Dupa debutul editorial, cu volumul Interpretari critice (1970), se afirma ca unul dintre cei mai importanti critici romani contemporani, dedicat deopotriva literaturii autohtone si operei unor mari scriitori straini: Tinarul Dostoievski (1971), Introducere in opera lui Ion Neculce (1974), Dupa-amiaza de simbata (1988; editia a II-a, 1999; editia a III-a, 2006), Despre Creanga (1989; editia a II-a, 1994). Dupa Revolutie, devine redactor-sef al revistei Caiete critice (1990-1998) si face parte din comitetul director al revistei Literatorul. Lucreaza si ca redactor la Editura Cartea Romaneasca (1992-1996). Moare pe 22 martie 1999, la Bucuresti.