Acest site folosește cookies pentru a furniza servicii și funcționalități personalizate. Prin vizitarea site-ului nostru, îți dai acordul pentru descărcarea acestor cookies. Am inteles

Poți afla mai multe despre cookies și poți schimba setările lor aici.

Wilde, Oscar

Wilde, Oscar
Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin - d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanti de limba engleza.

Oscar Wilde a fost fiul unui medic irlandez. Tatal sau, Sir William Wilde, doctor specialist in boli de ochi si urechi, anticar si scriitor, mai avea trei copii dintr-o prima relatie. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poeta (scria poeme revolutionare sub pseudonimul Speranza) si jurnalista. In timpul scolii, Oscar a excelat in studiul clasicilor, la limba greaca si la desen, castigand numeroase premii si burse de studiu. Dupa studii stralucite la Trinity College din Dublin, audiaza prelegerile de estetica ale lui John Ruskin la Universitatea din Oxford, unde se distinge si prin gusturile sale rafinate, imbracamintea eleganta si stilul dandy de viata. Dupa absolvire, in 1878, se muta la Londra.

In acelasi an, 1878, primeste premiul „Newdigate” pentru poezie si initiaza miscarea „Arta pentru Arta”, prin care dezvolta teoria sa asupra estetismului. In 1882 publica prima sa culegere de versuri, in privinta careia criticii nu au cazut de acord. Urmeaza o perioada in care tine o lunga serie de prelegeri de estetica in Statele Unite si Canada, o alta in care Wilde locuieste pentru o scurta perioada la Paris, dupa care isi incheie sirul de conferinte in Marea Britanie si Irlanda. Urmatorii sase ani reprezinta apogeul de creatie al irlandezului. Povestile pentru copii, piesele de teatru si mai ales „Portretul lui Dorian Gray” ii aduc lui Oscar Wilde, pe langa niste citatii in tribunale, si mult dorita faima.

In 1884 se casatoreste cu Constance Lloyd, cu care are doi fii: Cyril (1885) si Vyvyan (1886). Tot in 1886, Wilde are prima relatie homosexuala cu tanarul Robbie Ross (la moartea acestuia din urma, in 1918, cenusa sa va fi inhumata in mormantul lui Oscar Wilde).

In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea publica o serie de opere care ii aduc un mare renume in lumea artistica.

Declinul sau incepe in vara lui 1891, cand Oscar il intalneste pe lordul Alfred Douglas. In curand, cei doi devin iubiti si de nedespartit pana la arestarea lui Wilde, patru ani mai tarziu, cand dupa acuzarea de homosexualitate (pe atunci ilegala in Anglia) va fi condamnat la inchisoare. Ostil filosofiei si conventiilor morale ale epocii victoriene, Oscar Wilde duce o viata de ostentatie cinica si de scandal, afisandu-si public relatia sa homosexuala, ceea ce ii atrage in 1895 o condamnare penala de doi ani inchisoare pentru ultragiu la moralitatea publica.

Intre timp sotia si copiii il parasesc si isi schimba numele in „Holland”. Dupa eliberare, ruinat financiar de luxoasa relatie cu Bosie (Lordul Douglas) si cazut in dizgratie, Wilde mai traieste inca trei ani, cutreierand Europa si locuind in hoteluri ieftine.

Ultima parte a condamnarii o ispaseste in inchisoarea din Reading si va face obiectul unei celebre balade. Eliberat in 1897, se stabileste in Franta, unde-si sfarseste viata in uitare si singuratate. Isi gaseste sfarsitul la Paris pe 30 noiembrie 1900, dupa o meningita, ce se instalase pe fondul unei infectii puternice la o ureche. Este inmormantat in cimitirul Pere-Lachaise din Paris.

Oscar Wilde a publicat versuri (Poems, 1881), povestiri (The Happy Prince and Other Stories, 1888), eseuri (The Soul of Man under Socialism, 1891). Romanul „Portretul lui Dorian Gray” (The Picture of Dorian Gray, 1891), cea mai importanta opera a sa, este o ilustrare pregnanta a principiilor sale estetice. El defineste rolul artistului in cautarea rafinamentului si frumosului si situeaza arta mai presus de viata, pentru ca exprima esenta caracterelor si a fenomenelor mai fidel decat insasi realitatea.

In creatia sa dramatica, „Evantaiul doamnei Windermere” (Lady Windermere's Fan, 1892), „O femeie fara importanta” (A Woman of no Importance, 1893), „Sotul ideal” (An Ideal Husband, 1895), „Ce inseamna sa fii onest” (The Importance of Being Earnest, 1895), care continua traditiile comediei engleze din secolul al XVIII-lea cu Sheridan, Oscar Wilde satirizeaza snobismul, frivolitatea si fatarnicia „inaltei societati” a timpului, lasand sa se intrevada preocuparile sale proprii pentru problemele spirituale majore ale omului. Subtilitatea caustica a satirei si ingeniozitatea paradoxului, verva scanteietoare a dialogului, bogatia ornamentala si rafinamentul cizelarii stilistice a frazei au impus creatia lui Oscar Wilde in dramaturgia de la finele secolului al XIX-lea.

Ultimele lucrari, dupa proces si dupa sederea in inchisoare, vadesc sensibil departarea de principiile sale estetizante. In confesiunea De profundis (1897) el nu mai face risipa de paradoxuri stralucitoare, ci povesteste cu multa durere in suflet despre zbuciumul sau. Ideea ca viata este un vartej de suferinte pe care oamenii si le pricinuiesc unii altora sta la baza ultimului poem al lui Oscar Wilde, „Balada inchisorii din Reading”(The Ballad of Reading Gaol, 1898). Ea a fost scrisa sub impresia lasata de executarea unuia dintre detinutii care se aflau impreuna cu el in inchisoare si care fusese condamnat pentru ca isi ucisese iubita:

Yet each man kills the thing he loves,
By each let this be heard,
Some do it with a bitter look
Some with a flattering word,
The coward does it with a kiss,
The brave man with a sword.

Caci toti ucidem ce ni-i drag
Si-ntindem mortii prada,
Unii ucid cu desmierdari,
Multi cu priviri de-otrava,
Cei lasi ucid cu sarutari
Iar cei viteji cu spada.

Oscar Wilde a fost un stilist remarcabil. El stia sa picteze prin cuvinte, zugravind in fata ochilor fanteziei cititorului tablouri de o frumusete uimitoare. Privita in ansamblu, creatia lui a oglindit declinul umanismului si cultul artei in ceea ce are ea mai elevat.


Titlurile autorului Wilde, Oscar (30)