EDDY DE WIND s-a nascut pe 6 februarie 1916 la Haga. Si-a pierdut tatal pe cand avea numai trei ani, dar a crescut inconjurat de marea afectiune a mamei. Inteligent si tenace, a urmat medicina la Leiden. Dupa ce ocupatia germana a impus excluderea studentilor evrei, a reusit, cu ajutorul profesorilor sai, sa-si termine studiile mai devreme si sa-si ia diploma de absolvire. Si-a facut rezidentiatul in psihanaliza in secret, la Amsterdam, si dupa o incercare ratata de a fugi in Elvetia a mers voluntar in lagarul de tranzit de la Westerbork, unde spera sa-si regaseasca mama. Acolo a aflat insa ca aceasta fusese deja trimisa la Auschwitz. La Westerbork a intalnit o tanara infirmiera, Friedel, de care s-a indragostit si cu care s-a casatorit, iar mai apoi au fost deportati impreuna la Auschwitz. Desi pe toata perioada cumplita a detentiei au reusit sa pastreze legatura, in haosul ultimelor zile ale lagarului s-au pierdut unul de celalalt. Inainte de eliberarea lagarului, la care a fost martor, Eddy de Wind a inceput sa noteze intr-un caiet ganduri si impresii care vor constitui punctul de pornire al cartii de fata. Dupa eliberare, a ramas inca trei luni la Auschwitz, la cererea comandantilor sovietici, lucrand ca medic. Acesta este rastimpul in care si-a scris intreaga marturie care avea sa devina cartea-document Auschwitz, ultima statie. Povestea mea din lagar, 1943–1945 (1946; Humanitas Fiction, 2021). Inca nesigur asupra sortii care il asteapta, a atribuit toate intamplarile unui personaj pe care l-a numit Hans van Dam. La intoarcerea in Olanda, in 1946, a aflat ca si Friedel a supravietuit, iar in acelasi an a aparut prima editie a cartii sale, astazi in curs de traducere in peste 30 de tari. In urmatoarea perioada s-a specializat in psihiatrie si psihanaliza si a scris despre sindromul KZ, sindromul vinii supravietuitorului, si transmiterea transgenerationala a traumei, fiind unul dintre primii autori din lume care au abordat aceste teme in mod stiintific. A murit pe 27 septembrie 1987, la varsta de 71 de ani.