Stefan Zweig (1881–1942) a fost scriitor, eseist, biograf si memorialist austriac, una dintre cele mai influente figuri ale literaturii europene din prima jumatate a secolului XX. Nascut intr-o familie de industriasi instariti, a studiat la Viena si Berlin si s-a format in spiritul umanismului vienez, care va marca decisiv intreaga sa opera.

Inca din tinerete a calatorit intens, vizitand Statele Unite, Franta, Anglia si India, experiente care i-au largit orizontul cultural si i-au consolidat reputatia internationala. S-a stabilit o perioada la Salzburg, unde a devenit o figura centrala a vietii intelectuale europene. A fost prieten cu personalitati marcante precum Arthur Schnitzler, Sigmund Freud si Richard Strauss si s-a bucurat de o popularitate remarcabila in cercurile artistice ale vremii.

In anii 1930, Stefan Zweig era deja unul dintre cei mai tradusi si cititi scriitori austrieci in viata. Povestirile si biografiile sale deveneau bestselleruri imediat dupa aparitie, iar opera sa a fost tradusa in peste treizeci de limbi. A scris proza psihologica de mare finete, printre care Scrisoare de la o necunoscuta, Frica, Nerabdarea inimii, Jucatorul de sah, Amok, Simturi ratacite, Suflete zbuciumate si Douazeci si patru de ore din viata unei femei. In paralel, a publicat biografii celebre, precum Magellan. Omul si fapta sa, Maria Antoaneta, Maria Stuart si Triumful si destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam.

Ascensiunea nazismului si venirea la putere a lui Adolf Hitler l-au obligat sa paraseasca Austria. A trait in exil la Londra, Bath, New York si, in cele din urma, in Brazilia, la Rio de Janeiro si Petropolis. Dezradacinarea, prabusirea valorilor umaniste si sentimentul pierderii unei Europe culturale l-au afectat profund.

 

In 1942, Stefan Zweig s-a sinucis impreuna cu sotia sa, Lotte, in Brazilia. Autobiografia sa, Lumea de ieri, ramane una dintre cele mai importante marturii despre spiritul unei epoci disparute si despre drama intelectualului confruntat cu violenta istoriei.