„Amintirile lui Radu Rosetti se citesc ca un roman, dar un roman adevarat.“ (Neagu DJUVARA)

„Cea mai pretioasa memorialistica din literatura romana.“ (E. LOVINESCU)

In copilaria si tinereta mea fostu-mi-a dat sa fiu incunjurat de parinti, rude, oameni de casa, tarani si slugi cari traise viata celor dintai sasazeci de ani ai veacului si cari, de la batranii lor, auzise multe despre o viata si obiceiuri si mai indepartate in negura timpurilor. Multi din ei, in primul rand tata si mama, erau niste povestitori neintrecuti: cu dor imi aduc aminte de lungile lor povestiri in lungile sari de iarna, la tara. Partea ce mi-a ramas in minte din multele lor povestiri spus-o-am si eu treptat copiilor si cunostintilor mele. Cu totii m-au indemnat sa pun aceste amanunte ale vietii noastre de altadata pe hartie, ca sa nu dispara fara urma, odata cu mine. (Radu ROSETTI)

De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupatiilor si razboaielor rusesti si turcesti, de la oamenii care au trait zorii schimbarilor si ai ideii nationale, de la cei care au facut Unirea Principatelor si ne-au asezat intre natiunile Europei sub domniile lui Cuza si Carol I, Radu Rosetti a adunat chipuri si intamplari alcatuind o lume care nu vrea sa treaca in uitare. Sub pana sa, stiinta istoricului cercetator al arhivelor se impleteste cum nu se poate mai fericit cu harul de povestitor mostenit de la parinti si bunici. Amintirile sale alcatuiesc opera ultimului mare cronicar moldovean.