Nu-i fascinanta povestea lui Iona? Cine poate sa-i vada, in bezna calduta a marelui stomac, cosmica uluiala cu care primeste viitura acida, facandu-l una cu gelatina slinoasa in care si-a incleiat picioarele, fata si mainile? Urletul lui razbit in ranza aceea tremuranda pe intuneric, cu milioane de papile hulpave si infratite in piticimea lor, un polip balos si gata sa macereze de-a valma pe cele fara de forma. Chilul fetid al mediocritatii. Si Iona varsand de putoare…

„Este destul de greu sa excelezi chiar si intr-un singur gen de arta. Dar sa o faci in doua genuri atat de diferite ca maniera de manifestare a creativitatii – singurul lucru comun fiind in fapt povestea, dar asta este comuna si vietilor noastre, pana la urma! – chiar nu este la indemana oricui. Lui Mircea Daneliuc ii este.” (Liviu Antonesei)

„Cu farmec, umor, cu un har al replicii pe care il au putini, Daneliuc descrie spectacolele desfasurate in spatele usilor inchise. Pisica rupta, carte a exceptionalelor portrete, poate fi considerata o substantiala contributie la istoria politica a deceniilor al optulea si al noualea.” (Cornel Ungureanu, Orizont)

„Bine-cunoscutul sarcasm cinematografic al regizorului se converteste cu o siguranta uimitoare intr-un sarcasm epic pe care nu ma sfiesc sa-l numesc, in cele mai bune momente ale sale, celinean.” (Ioan Grosan)