Metoda cititorului. Epopeea operationala nu este un volum de poezie in sensul clasic al termenului, ci o arhitectura poetica integrala, construita ca un sistem de functionare a limbajului intr - o epoca a retelelor, algoritmilor si instantelor dispersate de autorat. Cartea propune o mutatie radicala: poezia nu mai este expresia unui „eu”, ci un dispozitiv activ care genereaza psihic, afect si sens in relatie directa cu cititorul.

Structurata ca o epopee procedurala - invocatii, protocoale, entitati poetice, secvente clinice, poeme psihonice, psalmi digitali si cataloage de resturi -, Metoda cititorului. Epopeea operationala construieste o lume - model in care textul nu se mai limiteaza la reprezentare, ci devine eveniment, proces si experienta somatica. Poezia este aici gandita ca sistem deschis, capabil sa se execute, sa se degradeze, sa intre in latenta si sa se reactiveze in corpul cititorului.

Cele doua instante poetice centrale, Psytheon si Psytrix, nu functioneaza ca personaje, ci ca regimuri complementare ale limbajului: arhitectura si deviatia, stabilitatea si pulsul, regula si eroarea controlata. Din tensiunea lor se naste o ecologie poetica in care tehnologia nu anuleaza afectul, ci il redistribuie, iar umanul nu este inlocuit, ci reconfigurat.

Aceasta carte refuza lirismul confortabil si confesiunea ca unic orizont al poeziei contemporane. In locul lor, propune risc formal, gandire sistemica si o redefinire radicala a rolului cititorului, care nu mai este receptor, ci instanta de activare. Metoda cititorului. Epopeea operationala nu cauta placerea lecturii imediate, ci produce o forma de luciditate durabila, capabila sa interogheze felul in care scriem, citim si existam in limbaj astazi.