„Cu Orbita zeului – volum compact, ce-şi deschide străveziile-i aripi sau porţi sub motto-ul bacovian (care mi-a purtat şi mie paşii în arta şi mitul romanului cu doar o jumătate de secol în urmă!) – Aura Christi îşi afirmă, cu un calm magistral, trebuie s-o spunem, pecetea-i lirică: o viziune de o dureroasă limpiditate asupra naturii, complice şi oglindă a întregului vagabondaj imagistic, o surprinzătoare revizitare a zeilor, ce con„Cu Orbita zeului – volum compact, ce-si deschide straveziile-i aripi sau porti sub motto-ul bacovian (care mi-a purtat si mie pasii in arta si mitul romanului cu doar o jumatate de secol in urma!) – Aura Christi isi afirma, cu un calm magistral, trebuie s-o spunem, pecetea-i lirica: o viziune de o dureroasa limpiditate asupra naturii, complice si oglinda a intregului vagabondaj imagistic, o surprinzatoare revizitare a zeilor, ce confera o patina clasica, unitara, volumului, cu nu putine semne, poate chiar si un fel de abur liric, venite din intima departare a unor poeti ca Hölderlin, Rilke, Blaga sau Nichita, celebrandu-i si pe Brodski sau Ahmatova.

Iata, foarte succint, o mostra admirabila a unui singular curaj poetic si initiatic: re-instalarea unei poete, oficiind in limba lui Eminescu, in marile teme ale poeziei europene – etern moderne, fertile oricui poseda ingenium –, dar si in acel curaj, profetic as spune, de a se descoperi pe sine.” (Nicolae Breban)

„Poetul nu disociaza, ci aduce nume si lucruri intr-o relatie inteligibila. Versurile structurate de antonomasia (figura care descrie in loc sa numeasca: «Dati-mi un nume pentru cel care…») indica relatia omului cu divinitatea ca prototip al logicii prin care lucrul este atasat unei semnificatii. Nu este asadar o estetica a aparentelor/ vesmintelor frumoase, ci una semiotica, a iluminarii fenomenului printr-un sens profund. Fruct al unei imaginatii religioase, Orbita zeului s-a asternut in tiparele marii poezii.” (Maria-Ana Tupan)