Descriere - Paznicul de vise

Paznicul de vise de Paul Cismigiu este un volum de poezie care aduna intre copertile sale fragmente de suflet, confesiuni si reverii. Poeziile devin un drum initiatic prin iubire, singuratate, speranta si credinta, surprinse cu sensibilitate si sinceritate.

Lirica autorului se misca intre vis si realitate, intre miracolul vietii si inevitabila trecere a timpului. De la jocurile copilariei si nostalgia tineretii, pana la meditatiile tarzii asupra mortii si eternitatii, poemele pastreaza mereu o lumina calda, un dor adanc si o sete de frumusete. Trecutul se revarsa in imagini delicate – perna cu stelute, plopii care plang, trandafirii parfumati sau pendulul din hol – iar prezentul se incarca de intrebari, adesea retorice, despre iubire, destin si cautarea de sine.

Tonul poeziilor alterneaza intre melancolie si exuberanta, intre tristetea pierderilor si miracolul regasirilor. Natura este o prezenta constanta – marea, luna, ploaia, toamna, florile – toate devin simboluri vii ale sentimentelor interioare. Poetul se lasa purtat de taina si visare, dar si de dorinta de a lasa urme curate: „sa aduc iubire / caci asta e a mea menire”.

Ilustratiile realizate de Mihail Alen Decebal completeaza universul liric, adaugand o dimensiune vizuala rafinata emotiilor exprimate. Imaginea si cuvantul se impletesc armonios, conturand o experienta poetica si estetica deopotriva.

Paznicul de vise este ipostaza poetului – pastrator al fragilitatii si frumusetii vietii, veghetor al iubirii si al memoriei, in fata trecerii neinduplecate a timpului.

Hotar

O clipa ce trece e‑un unic hotar.

Nu‑i drum de‑ntors si nici avatar.

E doar poezia unei vieti in coperti

De zambete, lacrimi si privitori inerti.

Nu‑i nimeni sa‑nvete intai a trai,

Nu‑i nimeni in versuri sa‑ti spuna a iubi.

E doar universul cuprins intr‑un om,

Apare, dispare ca frunza din pom.

Atunci cand oglinda nu vrei s‑o privesti

Si‑apoi sa o ierti atat cat traiesti,

Cand cartea se‑nchide in coperti aramii,

Astepti alte vieti sa incerci sa revii.

Dar clipa ce trece, acel unic hotar,

Tacuta si rece, al vremii notar,

Un sfat iti mai da, cu blandete si har:

Iubeste si‑nvata ca viata e unicul dar.