„La Maison Thuringer este mai putin strabatuta de emotie, dar continutul ei nu e deloc, credem, secat de seva de sensibilitate bruta care incheaga faptele, povestite, din viata lui Adrian Zografi (…) Panait Istrati isi simte viata prin panza unor experiente noi, care i-au slabit puterile de imediatete ale reconstituirii. Dar romanul n-are numai o lature afectiva. In aspectul faptelor ei, viata lui Adrian Zografi are ceva veridic, real, mai concentrat. In jurul familiei Thuringer, care este mediul propriu-zis al faptelor, cele doua amoruri ale eroului, evolutia lui sufleteasca, apoi politica, prinsa pe fondul acestei respectabile familii de burghezi, si caracterizarile lumii portului Braila si ale atmosferei timpului, care umple orizonturile laterale ale romanului, sunt lucruri prinse intr-un efort unic. Toate flancurile romanului sunt asigurate si in centru viata lui Adrian Zografi e la adapost de orice falsificare.

…Panait Istrati e un artist. Cititi Chira Chiralina, unde e mai inspirat, cititi Maison Thuringer, unde e mai epic. Veti intelege cum acest om, uns cu harul unui mare talent, are un capatai frumos, sa se odihneasca dupa zbuciumul vietii”. (Dragos Vranceanu, Libertate si desnadejde la Panait Istrati, in vol. Materia literara si idealurile ei, editura Eminescu, Bucuresti, 1976).