Sa zicem asa - repetind, repetind, repetind: o victima are dreptul sa ierte ceea ce calaul i-a facut, ei. Si numai ei. Deci: o victima nu are dreptul (nici acela „crestinesc”) de a ierta, ea, ceea ce calaul facuse unor victime disparute (asasinate), sau in numele celor care nu s-au rostit daca da sau ba „iarta”. Acesti grabiti sa acorde iertare unor ticalosi sunt ei insisi fie ticalosi de la inceput, fie ticalositi (in lupta pentru supravietuire). (...)

Sa zicem: ceea ce s-a petrecut intre mine, individ nesupus (si de sex masculin) si Aparatul de Represiune-Supunere-Terorizare este o treaba de/intre barbati, intre noi doi.

Desi eu am ramas tot timpul singur, iar Aparatul a numarat cateva bune sute de mii de catei, caini, porci, sacali, serpi veninosi, lupi - si generali. Pentru ceea ce am indurat eu, fie „iert“, fie tin-minte. Insa, pentru ce a indurat din partea Securitatii familia mea, ostatica - nu uit si nu iert. Si: nu uit ca nu am iertat.

„Daca Romania ar fi fost Cehia sau Polonia, daca romanii si-ar respecta valorile-valori, oamenii-oameni, scriitorii-scriitori, Paul Goma ar fi avut un destin public identic cu destinul lui Havel sau Walesa. Cum insa motorul istoriei noastre este amnezia, el a fost obligat sa ramana, chiar si dupa 1989, Paul Goma, adica un disident neacceptat de regimul-in-continuare-comunist de la Bucuresti. Intr-o tara demna si cinstita cu ea insasi Paul Goma ar fi fost de multa vreme academician, reper moral si scriitoricesc, autor de manual. Inventator al unui stil-unicat, intre Céline, Creanga si Faulkner, stil marcat de experientele traite-rememorate-recuperate in stricta lor originaritate, Goma este acum (anul 2008) cel mai important scriitor roman in viata, iar cand vremurile <isi vor reintra in chingi>, el va fi recunoscut, in mod obiectiv, ca unul dintre cei mai originali scriitori-povestitori romani ai secolului XX.“
 - Cristian Badilita

Nr. de pagini : 184
Anul aparitiei : 2008