Descriere - Ispravile lui Pacala

Petre Dulfu provenea din mediul rural, dar făc?ndu-şi studiile cu temeinicie şi devenind profesor şi autor de manuale, iată-l la r?ndu-i citadin, imprim?nd operei de asemenea un vădit caracter didactic. Superior lui Ispirescu prin cultură şi prin cunoaşterea de la sursă a producţiilor folclorice, Dulfu ?i devine egal ?n calitatea sa de repovestitor. Ambii scriitori au ?nţeles necesitatea moralizatoare a creaţiilor populare, accentu?nd această ţintă şi neabăt?ndu-se de la naraţiunea exactă a basmelor şi poveştilor.[...]

Dulfu a dat scrieri pentru popor, el a ?ndepărtat din naraţiune tot ce ar fi putut ?mpiedica ?nţelegerea directă, imediată. Operele lui şi-au găsit prin aceasta o răsp?ndire uluitoare, alături de cele ale lui Ispirescu...

V. Crăciun


MOŞTENIREA
Nu azi, nici ieri, hei! de-atuncea, ap-a curs pe Olt cam multă!
(Sănătate, de la Domnul, celor care mă ascultă!)
Undeva, p-aici, sub cerul scumpei noastre Rom?nii,
?ntr-un sat, trăia - se zice - un moşneag, ce-avea trei fii.
Cei mai v?rstnici, de! ca lumea! c?nd mai buni şi c?nd mai răi,
C?nd mai dezgheţaţi la minte, c?nd mai proşti, sărmani de ei.
Cel mic ?nsă... altă fire! Suflet bun, dar mult poznaş.
Ca să facă el vreun lucru, cum se făptuieşte, as!
Toate le făcea sucite şi pe dos, de te-ncruceai.
Un năt?ng, un gură-cască ?ţi părea - c?nd ?l vedeai.
?i ieşeau la capăt ?nsă toate-aşa de minunat,
Că, de fapta-i săv?rşită, locului stăteai mirat.
O plăcere-avea: de lacomi, de neghiobi, să-şi r?ză-n lege!
Şi, ca el, la gard prostia cine mai ştia s-o lege?
"Năzdrăvan!" ziceau o seamă. Alţii: "Ba e un ţicnit!" Iar la urmă, toţi:
"Păcală" oamenii l-au poreclit.
?ntr-o zi, bătr?nu-şi cheamă fiii l?ngă pat: - Mi-e rău!
Mi-a venit pesemne ceasul... Răm?neţi cu Dumnezeu!
Aş fi vrut, la despărţire, să vă las ceva str?nsură,
Că eu ştiu ce greu o duce un sărac., şi c?te-ndură! Dar ?n lume nu-i pe vrute, faci at?t c?t ţi-e puterea.

An de aparitie: 2001
Numar pagini: 352
ISBN: 973-8358-12-4